European Innovation Act: Comisia Europeană propune noi reguli pentru a transforma cercetarea europeană în business
Economie
Noutăți
Comisia Europeană a prezentat European Innovation Act, o nouă inițiativă legislativă prin care încearcă să reducă distanța dintre cercetarea de performanță realizată în Europa și capacitatea companiilor europene de a transforma rezultatele acesteia în produse, servicii și afaceri competitive la nivel global.
Propunerea, publicată pe 9 septembrie 2026, urmărește să creeze condiții mai bune pentru comercializarea inovației în piața unică, cu accent pe două zone în care Comisia identifică blocaje importante: achizițiile publice de cercetare și dezvoltare și valorificarea proprietății intelectuale. European Innovation Act face parte dintr-un efort mai amplu al UE de a îmbunătăți competitivitatea și de a crea un mediu în care startup-urile și companiile inovatoare să poată crește fără a părăsi Europa.
Prăpastia dintre cercetare și creștere economică
Punctul de plecare al noii propuneri este o problemă discutată tot mai intens în ultimii ani: Europa continuă să fie una dintre cele mai importante regiuni ale lumii pentru cercetare științifică, însă performanța academică nu se traduce în aceeași măsură în companii globale, tehnologii comercializate și noi industrii.
Comisia arată în documentul care însoțește propunerea că firmele inovatoare europene întâmpină două dificultăți majore. Prima apare înainte de comercializare, când tehnologia este încă prea riscantă sau insuficient validată pentru a atrage capital privat. A doua apare în etapa de scaleup, când companiile au nevoie de investiții mai mari, de clienți și de acces la o piață suficient de mare pentru a continua să crească.
Problema este relevantă și din perspectiva diferenței de productivitate dintre UE și alte mari economii. Pentru Comisie, capacitatea de a transforma cercetarea în produse și tehnologii pregătite pentru piață a devenit o componentă a competitivității, securității economice și a autonomiei tehnologice a Europei.
European Innovation Act intervine tocmai aici, prin schimbarea condițiilor în care inovarea ajunge pe piață. Propunerea încearcă să creeze un cadru juridic mai bun pentru utilizarea achizițiilor de cercetare și dezvoltare, dar și pentru transformarea proprietății intelectuale într-un activ economic mai ușor de evaluat și tranzacționat.
Achizițiile publice, mai importante pentru inovare
Prima componentă majoră a European Innovation Act privește achizițiile publice pentru cercetare și dezvoltare, inclusiv achizițiile precomerciale.
Conceptul este important pentru startup-uri și pentru companiile care dezvoltă tehnologii noi. În loc ca o instituție publică să cumpere doar produse și servicii deja disponibile pe piață, aceasta poate contracta activități de cercetare și dezvoltare pentru găsirea și testarea unor soluții noi. Astfel, sectorul public poate deveni unul dintre primii clienți ai unei tehnologii aflate încă în dezvoltare.
În prezent, doar aproximativ 0,6% din volumul total al achizițiilor publice din UE este orientat către cercetare și dezvoltare. În Statele Unite, de exemplu, procentul ajunge la 3,5%, și chiar la 5% în Coreea de Sud.
Fragmentarea legislativă este o cauză importantă. Lipsa unor reguli armonizate a dus la practici diferite între statele membre și la incertitudine pentru autoritățile care vor să realizeze astfel de achiziții, mai ales atunci când proiectele implică parteneri sau cumpărători din mai multe țări.
European Innovation Act propune un cadru european armonizat pentru achizițiile de cercetare și dezvoltare și pentru achizițiile precomerciale. Un sistem mai clar ar permite formarea unei mase critice de cerere pentru tehnologii noi și ar putea ajuta companiile să ajungă mai repede de la testare la piață.
Miza financiară este semnificativă. Documentul Comisiei estimează că o creștere a investițiilor în achiziții publice de cercetare și dezvoltare de la 0,6% la 3% din totalul achizițiilor publice ar însemna o creștere de la aproximativ 17,3 la 86,4 miliarde de euro.
Pentru ecosistemele de startup-uri, efectul așteptat este important. Un contract public în acest context însemna venituri, validare comercială, acces la infrastructură, un prim client important și o referință care facilitează atragerea altor clienți sau investitori.
Proprietatea intelectuală, mai ușor de accesat pentru finanțare
A doua componentă importantă a European Innovation Act privește proprietatea intelectuală. Pentru numeroase companii tech, cea mai importantă parte a valorii nu se află în clădiri, terenuri sau utilaje. Este reprezentată de brevete, software, know-how și alte active necorporale.
Chiar și așa, sistemele financiare tradiționale sunt construite în mare parte în jurul activelor tangibile. Proprietatea intelectuală este mai dificil de evaluat și, în consecință, este utilizată mult mai rar drept garanție pentru accesarea finanțării.
Comisia estimează că asta contribuie la un deficit anual de finanțare de până la 18 miliarde de euro pentru companiile inovatoare europene cu o pondere mare a activelor intangibile. Documentul arată și că startup-urile din UE atrag 50% mai puțin capital decât companiile comparabile din Statele Unite până în al zecelea an de activitate.
European Innovation Act propune dezvoltarea unui cadru comun la nivelul UE pentru evaluarea proprietății intelectuale. În cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, EUIPO, ar urma să fie dezvoltată și o structură specializată în finanțarea bazată pe proprietate intelectuală. Propunerea prevede, de asemenea, dezvoltarea unei piețe europene pentru comercializarea activelor de proprietate intelectuală.
În practică, obiectivul este ca un brevet sau o altă formă de proprietate intelectuală să poată fi evaluată mai ușor și să joace un rol mai important în deciziile de creditare și investiții.
Pentru startup-urile deep tech, unde o mare parte din valoarea companiei poate fi concentrată în tehnologie și proprietate intelectuală înainte ca veniturile să devină semnificative, o astfel de schimbare poate avea un impact direct asupra accesului la capital.
Regulatory sandboxes pentru o legislație favorabilă inovării
În paralel cu European Innovation Act, Comisia a propus și o recomandare a Consiliului privind regulatory sandboxes.
Acestea sunt medii controlate în care companiile pot testa produse, tehnologii sau modele de business noi împreună cu autoritățile de reglementare, fără a aștepta ca toate problemele juridice asociate unei tehnologii emergente să fie soluționate prin procesul legislativ obișnuit.
Comisia urmărește să creeze principii comune pentru modul în care astfel de sandbox-uri sunt organizate și utilizate în statele membre. Scopul este reducerea diferențelor dintre țări și facilitarea testării unor soluții inovatoare într-un cadru mai previzibil.
Este o componentă relevantă mai ales pentru sectoarele în care tehnologia evoluează mai repede decât legislația, de la inteligență artificială și tehnologii digitale la domenii deep tech precum cele ce vizează biotehnologia și energia.
European Innovation Act, în context
Propunerea nu este una izolată. European Innovation Act este parte din EU Startup and Scaleup Strategy, lansată de Comisie în mai 2025. Strategia include 26 de acțiuni prin care UE vizează îmbunătățirea mediul pentru startup-uri și scaleup-uri, de la simplificarea reglementărilor și accesul la finanțare până la atragerea de talent, comercializarea tehnologiei și accesul la infrastructură.
Actul se înscrie și în Competitiveness Compass, prin care Comisia încearcă să răspundă problemelor de competitivitate semnalate în ultimii ani, inclusiv în raportul Draghi.
Direcția comună acestor inițiative este tot mai clară. Politica europeană pentru inovare se mută treptat de la „cum finanțăm mai multă cercetare?” către „cum transformăm cercetarea pe care deja o finanțăm în tehnologii, companii și industrii care cresc în Europa?”.
Impact economic estimat: sute de miliarde de euro
O analiză a Joint Research Centre estimează că trei dintre reformele incluse în European Innovation Act, cele privind evaluarea proprietății intelectuale și achizițiile publice pentru cercetare și dezvoltare, ar putea genera un total de până la 452 de miliarde de euro în PIB suplimentar și aproximativ 500.000 de locuri de muncă în UE în următorii zece ani.
Estimarea trebuie privită ca un scenariu de impact al reformelor, nu ca o sumă garantată. Ea ilustrează însă dimensiunea economică pe care Comisia o atribuie problemei transferului dintre cercetare și piață.
În spatele European Innovation Act se află, de fapt, o schimbare de perspectivă. Europa nu duce lipsă doar de idei sau de cercetare. Problema este și capacitatea sistemului economic de a cumpăra, finanța și scala aceste idei suficient de repede.
Impactul pentru startup-urile și ecosistemele de inovare din România
Pentru România, efectele European Innovation Act vor depinde atât de forma finală a regulamentului, cât și de capacitatea instituțiilor și companiilor locale de a folosi noile instrumente.
Un cadru european mai clar pentru achizițiile de cercetare și dezvoltare ar putea crea noi oportunități pentru startup-urile și IMM-urile inovatoare care dezvoltă soluții pentru administrație, sănătate, energie, mobilitate, securitate, digitalizare sau alte zone în care sectorul public este un cumpărător important.
În același timp, dezvoltarea unei metodologii europene pentru evaluarea proprietății intelectuale poate fi relevantă pentru companiile tehnologice și pentru spin-off-urile provenite din universități și organizații de cercetare, unde valoarea proiectului este adesea legată în primul rând de tehnologie, brevete și know-how.
Pentru ecosistemele regionale de inovare, inclusiv cele dezvoltate în jurul universităților, centrelor de cercetare, incubatoarelor și organizațiilor de sprijin pentru antreprenoriat, noul cadru poate crea o legătură mai directă între cercetare, finanțare, achiziții și piață.
European Innovation Act nu rezolvă automat dificultățile de scalare ale companiilor europene. Nici nu înlocuiește investițiile private, programele de finanțare sau reformele necesare la nivelul fiecărui stat membru. Propunerea încearcă însă să intervină asupra unor blocaje structurale care au limitat până acum capacitatea UE de a transforma cercetarea performantă în avantaj economic.
Pentru Europa, acesta este și testul mai larg al noii agende pentru competitivitate: nu doar să producă tehnologie și cunoaștere în Europa, ci să creeze condițiile pentru ca valoarea economică rezultată din acestea să rămână și să crească aici.