Sustenabilitatea în focus
România devine un hub emergent pentru tehnologiile verzi (Green Tech) și tehnologiile curate (Clean Tech), iar regiunea Nord-Vest joacă un rol esențial în această tranziție spre sustenabilitate. Cu un mix favorabil de resurse naturale, sprijin european și inițiative locale, această zonă atrage tot mai multe investiții în energie regenerabilă, eficiență energetică și economie circulară. Cluj-Napoca, inima inovării din Nord-Vest, găzduiește startup-uri și centre de cercetare axate pe soluții sustenabile, de la panouri fotovoltaice inteligente la tehnologii pentru reducerea emisiilor industriale. Bihor și Satu Mare devin puncte strategice pentru dezvoltarea energiei eoliene și solare, datorită condițiilor climatice favorabile. În paralel, fabricile din Maramureș și Sălaj adoptă procese mai verzi, investind în reducerea deșeurilor și optimizarea consumului de resurse. Accesul la fonduri europene și colaborările dintre universități și sectorul privat creează un ecosistem propice pentru dezvoltarea Clean Tech. Cu politici de sprijin și o comunitate activă de inovatori, Nord-Vestul României poate deveni un model de sustenabilitate pentru întreaga țară.
Energia solară fotovoltaică – Regiunea beneficiază de potențial mediu crescut pentru acest domeniu; fermele solare sunt tot mai întâlnite în regiune.
Energie eoliană – investiții în turbine de capacitate mică spre medie, datorită zonei colinare (munții Apuseni).
Hidroenergie (small hydro) – modernizarea microhidrocentralelor pe râuri de munte pentru securitate energetică locală.
Biomasă și biogaz – folosirea deșeurilor din industria agricolă și forestieră pentru producerea de căldură sau biogaz (centrale de cogenerare), încurajată prin strategia verde a UE.
Hidrogen verde – dezvoltare de proiecte pilot în colaborare cu universități (Babeș-Bolyai, UTCN) pentru producția de hidrogen din energie regenerabilă.
Rețele inteligente și stocare energie – investiții în smart grid și sisteme de baterii la scară mare (Green Deal) pentru a gestiona variabilitatea regenerabilă.
Mobilitate electrică (e-mobilitate) – creșterea rețelei de stații de încărcare EV și transport public electric; RIS3 NV subliniază soluții e-mobilitate pentru orașe inteligente.
Clădiri și industrie eficientă energetic – tehnologii pentru izolare termică avansată, sisteme HVAC inteligente și control automat al consumului.
Managementul deșeurilor și reciclare – investiții în centre de sortare și reciclare complexă (plastic, lemn, pesticide), pentru tranziția la economia circulară.
Tratarea apei și calitatea mediului – instalații de epurare modernă și reutilizare a apei în industrii, susținute de directive de mediu europene.
Agricultură ecologică și bioeconomie – tehnologii verzi în agricultură și prelucrarea biomasei pentru materiale, în linie cu strategia UE “Farm to Fork”.
Transport verde și logistică low-carbon – flote de vehicule comerciale electrice și procedee de logistică verde (rute optimizate, vehicule hibrid).
Inovare și antreprenoriat
Domeniul Green & Clean Tech a început să atragă antreprenori și inovatori care dezvoltă soluții pentru probleme reale: reducerea consumului de resurse, creșterea eficienței energetice sau diminuarea poluării. Clujul și Oradea au devenit centre pentru startup-uri care creează aplicații pentru monitorizarea calității aerului, sisteme de agricultură inteligentă sau soluții digitale pentru economie circulară. În același timp, industriile mari din regiune (materiale de construcții, automotive, agroalimentar) fac pași către decarbonizare și reducerea deșeurilor. Între 2018 și 2023, numărul inițiativelor cu profil verde a crescut constant, iar sprijinul oferit prin fonduri europene și proiecte de accelerare a generat o bază solidă pentru extindere. Clean Tech nu mai este un sector de nișă, ci o direcție strategică de creștere.
Firme și tipologia acestora
În 2023, în regiunea Nord-Vest activau peste 1.200 de firme cu activități directe sau conexe domeniului Green & Clean Tech, de la producători de panouri solare, companii de reciclare, la furnizori de soluții de eficiență energetică și consultanță ESG. Sectorul este în plină dezvoltare, cu o pondere tot mai mare în economia locală. Deși multe dintre companii sunt microîntreprinderi și startup-uri, se remarcă apariția unor jucători industriali importanți în reciclare, baterii, automatizare verde sau logistică sustenabilă. Totodată, investițiile în parcuri solare, eoliene și capacități de cogenerare creează un val nou de firme de infrastructură verde și servicii conexe. Sectorul este dinamic, dar încă fragmentat, iar stimularea rețelelor de cooperare este esențială pentru scalare.
Forța de muncă
Creșterea domeniului Clean Tech în regiune este însoțită de o nevoie accelerată de specialiști, de la ingineri energeticieni și tehnicieni pentru panouri fotovoltaice la specialiști în sustenabilitate, mediu și politici climatice. În 2023, peste 15.000 de persoane lucrau în domenii verzi în Nord-Vest, iar cererea de competențe va crește semnificativ în următorii ani. Universitățile din Cluj, Oradea, Baia Mare și Satu Mare formează deja ingineri în domenii relevante (energetic, mediu, automatizări), însă tranziția verde cere noi tipuri de competențe hibride: tehnologie, management de proiect, înțelegerea legislației verzi și a tendințelor internaționale. Ecosistemul are nevoie de mecanisme flexibile de formare și reconversie profesională, pentru a susține ritmul inovării.
Salariu mediu
În domeniul Clean Tech, salariile variază considerabil în funcție de specializare și sector. În 2023, salariul mediu net lunar în companiile cu profil tehnologic și de sustenabilitate a fost estimat la 5.100 RON, cu valori mai ridicate în IT verde și inginerie energetică. Salariile sunt în general peste media regională, iar cererea ridicată pentru anumite roluri (ingineri fotovoltaici, manageri de sustenabilitate, analiști ESG) duce la o competiție crescută pentru specialiști. În orașele mijlocii, companiile oferă pachete salariale mai atractive pentru a atrage personal calificat, în special în proiecte de implementare a tehnologiilor regenerabile sau de modernizare industrială. Salariile în sectorul public (clădiri verzi, proiecte europene) sunt competitive în contextul finanțărilor disponibile, dar fluctuația de personal rămâne o provocare.
Educație
Universitățile și colegiile tehnice din Nord-Vest contribuie semnificativ la formarea de profesioniști în domeniul sustenabilității și energiei verzi. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea din Oradea și Universitatea din Baia Mare au programe dedicate în inginerie energetică, automatizări, protecția mediului și inginerie urbană. Totuși, numărul absolvenților care aleg să rămână în țară este în scădere, pe fondul migrației către joburi verzi mai bine plătite în Vestul Europei. Este esențială consolidarea parteneriatelor dintre mediul academic și companii locale pentru a oferi stagii, mentorat și oportunități concrete în regiune. De asemenea, educația non-formală, prin cursuri de reconversie și upskilling, devine tot mai importantă pentru forța de muncă din industrie.
Cercetare
Regiunea Nord-Vest dispune de centre de cercetare și inovare cu expertiză relevantă în tehnologii verzi, cum ar fi Institutul pentru Tehnologii Avansate din Cluj-Napoca sau IRCEM, Institutul de Cercetare în Economie Circulară și Mediu din România. De asemenea, universitățile regionale sunt implicate în proiecte naționale și internaționale în domenii precum smart energy, stocarea energiei, reciclarea avansată sau materiale verzi. Cercetarea aplicată rămâne însă subfinanțată și slab conectată la industrie. INNO sprijină această legătură prin facilitarea parteneriatelor și a proceselor de transfer tehnologic, încurajând colaborarea între cercetători, firme și autorități locale. Scopul este ca inovațiile din laboratoare să ajungă cât mai rapid în economie și în viața de zi cu zi.
Provocări
• Lipsa forței de muncă specializate în tehnologii verzi. • Acces dificil la finanțare pentru startup-urile early-stage. • Infrastructură energetică învechită, neadaptată pentru integrarea regenerabilelor. • Lipsa unor mecanisme eficiente de transfer tehnologic și colaborare între cercetare și industrie. • Fragmentarea inițiativelor de economie circulară la nivel local. • Lipsa unor politici locale coerente de stimulare a investițiilor verzi. • Birocrație și ritm lent al aprobărilor pentru proiecte cu impact de mediu.
Pactul Verde European
Regulamentul privind Guvernanța Uniunii Energetice
Legea europeană a climei
Sistemul UE de Comercializare a Emisiilor (ETS)
Planul pentru Climă Socială
Strategie pe Termen Lung pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră
Planul Național Integrat Energie-Climă
Strategia Națională privind Economia Circulară
Inițiat în 2019, Green Deal-ul european are ca obiectiv atingerea neutralității climatice în UE până în 2050. Acest lucru presupune o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economice, precum și eliminarea emisiilor rămase prin metode de captare a carbonului, cum ar fi reîmpădurirea sau tehnologiile de stocare a dioxidului de carbon. Obiectivul de emisii net-zero a devenit obligatoriu odată cu adoptarea Legii Europene a Climei în 2021, care a stabilit și o țintă intermediară pentru 2030, respectiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% față de nivelurile din 1990. În februarie 2024, Comisia Europeană a propus ca statele membre să își asume o nouă țintă pentru 2040, vizând o reducere cu 90% a emisiilor comparativ cu anul 1990. În acest sens, noua Comisie Europeană va introduce o propunere legislativă care să includă atât această țintă, cât și cadrul necesar de politici publice pentru implementare. Astfel, politicile climatice din România continuă să fie influențate în mare măsură de reglementările europene în domeniu.
Regulamentul privind Guvernanța Uniunii Energetice stabilește coordonarea strategiei Uniunii Energetice, care se bazează pe cinci piloni principali: decarbonizarea, eficiența energetică, securitatea energetică, piața internă a energiei și cercetarea, inovația și competitivitatea. Conform acestuia, statele membre trebuie să elaboreze planuri naționale integrate privind energia și clima pentru perioada 2021-2030, urmând ca ulterior să fie actualizate la fiecare zece ani. De asemenea, țările membre sunt obligate să pregătească și să transmită Comisiei Europene strategii pe termen lung pentru reducerea emisiilor, având un orizont de 30 de ani. Aceste planuri sunt supuse unor evaluări periodice și trebuie monitorizate prin rapoarte de progres bienale privind implementarea lor. Regulamentul a transformat aceste planuri în instrumente esențiale prin care România își definește strategia de combatere a schimbărilor climatice.
Legea europeană a climei consacră din punct de vedere juridic obiectivul Uniunii Europene de a atinge neutralitatea climatică și stabilește o țintă intermediară de reducere a emisiilor nete cu 55% până în 2030, raportat la nivelurile din 1990. De asemenea, regulamentul prevede creșterea capacității de absorbție a carbonului în sectoarele incluse în LULUCF (Utilizarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură) și urmărește obținerea unor emisii net-negative după 2050. Legea instituie un Consiliu Consultativ Științific European pentru Schimbările Climatice, care oferă analize și recomandări bazate pe dovezi, și consolidează măsurile legate de adaptarea la schimbările climatice. Deși obiectivele obligatorii sunt stabilite la nivelul Uniunii Europene, ele influențează revizuirea legislației europene relevante și au un impact direct asupra procesului de decarbonizare al României, deoarece țara trebuie să contribuie la atingerea acestor ținte comune.
Sistemul UE de Comercializare a Emisiilor (ETS) este principalul mecanism al UE pentru reducerea emisiilor și cel mai mare sistem de tranzacționare a carbonului la nivel global. Sectoarele energetice, industriale și aviatice trebuie să achiziționeze certificate de emisii, tranzacționate prin licitații publice sau direct între companii. UE controlează numărul de certificate emise anual, reducându-le progresiv pentru a scădea emisiile. România beneficiază de alocări suplimentare și fonduri pentru modernizare, estimându-se că va primi 21 miliarde euro până în 2030, plus 5,4 miliarde euro din licitațiile certificatelor, gestionate de AFM. Ultima revizuire a ETS impune reducerea emisiilor cu 61% până în 2030 și eliminarea certificatelor gratuite pentru industrii până în 2034. De asemenea, introduce CBAM, obligând importatorii să plătească pentru emisiile produselor lor. Din 2026, un nou ETS pentru clădiri și transport va taxa furnizorii de combustibili fosili, afectând și consumatorii casnici. România nu a transpus noile reglementări, iar CE a început proceduri de infringement.
Pentru a reduce impactul noului sistem ETS asupra gospodăriilor vulnerabile și microîntreprinderilor, Uniunea Europeană a creat Fondul pentru Climă Socială (SCF). România trebuie să elaboreze un Planul pentru Climă Socială, care să estimeze efectele prețului carbonului asupra categoriilor afectate și să asigure accesibilitatea încălzirii, răcirii și mobilității. Coordonat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, planul trebuie adoptat până în iunie 2025 și poate include măsuri precum renovarea clădirilor, investiții în sisteme de încălzire electrice, integrarea surselor regenerabile, campanii de informare, acces extins la vehicule cu emisii reduse și infrastructură pentru mobilitate durabilă. Pe termen scurt, pot fi oferite și ajutoare financiare pentru gospodăriile vulnerabile și utilizatorii de transport afectați de creșterea prețurilor la combustibili.
Acest plan reprezintă o oportunitate pentru România de a identifica și corecta efectele sociale ale politicilor climatice, asigurând măsuri eficiente de reducere a emisiilor și sprijinind acceptarea publică a tranziției ecologice.
Ca și celelalte state membre ale UE, România a elaborat și aprobat o Strategie pe Termen Lung pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (STL, 2023). Aceasta stabilește măsuri pentru atingerea obiectivelor asumate prin Acordul de la Paris și pentru contribuția la neutralitatea climatică a Europei până la mijlocul secolului. Conform celui mai ambițios scenariu de decarbonizare (RO Neutral), România s-a angajat să reducă emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 78% până în 2030 față de nivelul din 1990, iar fără a include emisiile absorbite prin măsuri LULUCF, reducerea va fi de 67%.
În mod notabil, a doua versiune preliminară a Planului Național Integrat Energie-Climă (PNIESC), făcută publică de Ministerul Energiei în septembrie 2024, indică un nivel de ambiție mai ridicat pentru obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră comparativ cu STL (2023), vizând o reducere de 85% a emisiilor nete de gaze cu efect de seră până în 2030 față de nivelul din 1990. În plus, PNIESC prezintă obiective pentru o reducere de 96% a emisiilor până în 2040 și o reducere de 105% până în 2050, față de emisiile de gaze cu efect de seră din 1990.
Strategia Națională privind Economia Circulară (SNEC) este documentul-cadru adoptat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 1.172/2022, care stabilește direcțiile pentru tranziția de la un model economic liniar la unul circular, în conformitate cu Planul de Acțiune al Uniunii Europene pentru Economia Circulară. Aceasta vizează reducerea consumului de resurse naturale și a generării de deșeuri, promovând utilizarea eficientă a resurselor și reciclarea. Strategia identifică șapte sectoare prioritare: agricultură și silvicultură, industria auto, construcții, alimente și băuturi, ambalaje, textile, echipamente electrice și electronice. În completarea SNEC, a fost adoptat Planul Național pentru Economie Circulară prin Hotărârea Guvernului nr. 927/2023, care detaliază acțiuni concrete pentru fiecare sector, precum și mecanisme de finanțare și coordonare interinstituțională. Implementarea acestor măsuri are ca scop creșterea competitivității economice, protejarea mediului și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor.